daráb n., pl. urĭ și dărăburĭ (ung. darab, d. vsl. drobŭ. V. drob). Trans. Mold. Bucată, halcă (de multe orĭ ironic): un darab de pîne, de slănină. – Și dărăb.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
dăráb V. darab.
Sursa: Dicționaru limbii românești
dăráb, -uri, s.n.; dărabă, -e, s.f. – Bucată, porție, felie. Dărabă, poreclă în Borșa (Mihali, Timiș 2000). – Din magh. darab „bucată„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
dăráb (reg.) s. n., pl. dăráburi/dărábeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită dărab n. Tr. bucată mare: un dărab de pâine. [Ung. DARAB].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
DĂRẮB s. n. v. dărab.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a dărắb V. darab.
Sursa: Dicționaru limbii românești
DĂRẮB s. n. v. dărab.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)