DEZACORDÁRE, dezacordări, s. f. Faptul de a se dezacorda. – V. dezacorda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DEZACORDÁRE s.f. Faptul de a (se) dezacorda. [< dezacorda].
Sursa: Dicționar de neologisme
!dezacordáre (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezacordắrii; pl. dezacordắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DEZACORDÁRE, dezacordări, s. f. Faptul de a se dezacorda. – V. dezacorda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
dezacordare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul dezacorda