DECALÁJ, decalaje, s. n. Distanțare în spațiu a două obiecte în raport cu poziția inițială a unuia față de celălalt; distanțare în timp a două sau mai multe fapte sau evenimente. ♦ Fig. Dezacord, nepotrivire între situații, concepții, evenimente sau fapte. – Din fr. décalage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a DECALÁJ s. n. 1. decalare. 2. (fig.) lipsă de armonie, disproporție, nepotrivire. (< fr. décalage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
DECALÁJ s.n. Distanțare în spațiu, în timp. ♦ Lipsă de armonie, disproporție, nepotrivire, dezacord (între situații, concepții etc.). [Cf. fr. décalage].
Sursa: Dicționar de neologisme
decaláj s. n., pl. decalájeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită DECALÁJ (‹ fr.) s. n. 1. Distanțarea în spațiu sau în timp; fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. ◊ (EC.) D. economic = discrepanță cantitativă (diferență exprimată în valorile absolute ale indicatorilor comparați) și calitativă (structurală) între nivelurile de dezvoltare ale unor țări, regiuni geografice. 2. Diferența dintre valorile luate de o aceeași mărime variabilă (ex. distanța, unghiul, timpul etc.) caracteristică pentru două fenomene, situații etc. care în rest sunt analoage.Sursa: Dicționar enciclopedic DECALÁJ, decalaje, s. n. Distanțare în spațiu a două obiecte în raport cu poziția inițială a unuia față de celălalt; distanțare în timp a două sau a mai multe fapte sau evenimente. ♦ Fig. Dezacord, nepotrivire între situații, concepții, evenimente sau fapte. – Din fr. décalage.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)