Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele ctitor:

CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ctítor (ctítori), s. m. – Fondator, persoană care construiește și înzestrează o biserică. – 2. Fondator, organizator. – 3. (Trans. și Munt.) Econom, curator al unei biserici. – 4. (Trans., înv.) Tutore. Gr. ϰτίτωρ, în parte prin intermediul sl. ktitorĭ, cf. Vasmer, Gr., 65 și 85. – Der. ctitoră, s. f. (fondatoare); ctitori, vb. (a funda); ctitorie, s. f. (fondare); ctitoricesc, adj. (de fondare); ctitornicie, s. f. (fundație; pisanie).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ctítor m. (vsl. rus. ktitorŭ, d. mgr. ktitor, d. ktizo, fundez). Vechĭ. Fundator [!], întemeĭetor. Munt. Trans. Epitrop de biserică.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ctítor s. m., pl. ctítori
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ctitor m. 1. întemeietor de locașe sfinte; 2. epitrop de biserică. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CTÍTOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)