CROMÁT1, cromați, s. m. Sare a acidului cromic. – Din fr. chromate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CROMÁT2, -Ă, cromați, -te, adj. Care conține crom; acoperit cu un strat de crom. Oțel cromat. – V. croma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CROMÁT1 s. m. sare a acidului cromic. (< fr. chromate)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CROMAT2(O)- elem. crom2(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CROMÁT, -Ă adj. Care conține crom, care este acoperit cu un strat subțire de crom. // s.m. Sare a acidului cromic. [< fr. chromate].
Sursa: Dicționar de neologisme
*cromát n., pl. e, și m. Chim. Sare compusă din acidu cromic și o bază.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cromát s. m., pl. cromáțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
CROMÁT1, cromați, s. m. Sare a acidului cromic. – Din fr. chromate.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CROMÁT2, -Ă, cromați, -te, adj. Care conține crom; acoperit cu un strat de crom. Oțel cromat. – V. croma.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
cromat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul croma