crișcá (crâșcá), vb. I (reg.) a scrâșni (din dinți).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
crișcà v.a scrâșni: crișca din măsele.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
crișcă1 s.f. (reg.) bucățică, felie; drob, crușet.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
crișcă2 s.f. (reg.) 1. pasăre de baltă. 2. fată naivă, proastă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
críșcă (críște), s. f. – Bucată. Sb. križka, rut. kriška (DAR). În Banat și Bucov.Sursa: Dicționarul etimologic român crîșcá (crấșc, crâșcát), vb. – 1. A scrîșni din dinți. – 2. A trosni, a scîrțîi. – 2. A trosni, a scîrțîi. – Var. (s)cîrșca, (în)crișca. Creație expresivă, ca crîcni, scrîșni, cf. bg. hrăskam, sb. hrskati (Philippide, II, 709).Sursa: Dicționarul etimologic român