COVRIGÁR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a covrigár m. (d. covrig). Făcător saŭ vînzător de covrigĭ, simigiŭ. Est. Iron. (din partea țăranuluĭ, care socotește că orășeanu n´are masă temeĭnică, ca el, ci se mulțămește [!] c´un covrig și o cofă de apă!). Orășean maĭ sărac (nu boĭer), tîrgoveț, burghez. – Fem. -areasă, pl. ese. V. mămăligar, cĭofligar, surtucar, sumănar, opincar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
covrigár (co-vri-) s. m., pl. covrigáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită covrigar m. cel ce face sau vinde covrigi.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COVRIGÁR, covrigari, s. m. Persoană care face sau vinde covrigi. – Covrig + suf. -arSursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)