COTENEÁȚĂ, cotenețe, s. f. (Pop.) Coteț mic. [Var.: cotineáță s. f.] – Probabil contaminare între coteț și chichineață.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a coteneáță/cotineáță (pop.) s. f., g.-d. art. cotenéței/ cotinéței; pl. cotenéțe/cotinéțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
coteneață f. coteț. [Vorba pare a fi un compromis din sinonimele coteț și chichineață].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COTENEÁȚĂ, cotenețe, s. f. (Pop.) Coteț mic. [Var.: cotineáță s. f.] – Contaminare între coteț și chichineață.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)