Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele convingere:

CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CONVÍNGERE s. f. acțiunea de a (se) convinge; convicțiune; ◊ părere fermă asupra unui lucru. (< convinge)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CONVÍNGERE s.f. Acțiunea de a (se) convinge și rezultatul ei; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. [< convinge].
Sursa: Dicționar de neologisme

*convíngere f. Convicțiune, acțiunea de a convinge, de a te face să crezĭ ce cred eŭ. Credință sigură: convingere nestrămutată.
Sursa: Dicționaru limbii românești

convíngere s. f., g.-d. art. convíngerii; pl. convíngeri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

convingere f. 1. fapta de a convinge; 2. convicțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = în mod ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

convingere - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul convinge