COMẤND, comânduri, s. n. (Înv.) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mâncare care se servește la o astfel de masă. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. – Din comânda (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a comấnd, -uri, s.n. – (înv.) Masa ce se dă pentru pomenirea unui mort (Bârlea, 1925); praznic. – Der. regr. din comânda.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
comấnd (înv.) s. n., pl. comấnduriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită comând n. masă ce se dă întru pomenirea și odihna sufletului celui răposat (îi se mai zice și pomană sau praznic): la masa morții voi să mâncați comândul AL. [Abstras din comândà].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
COMẤND, comânduri, s. n. (Înv.) 1. Masă de pomenire a unui mort; praznic; mâncare care se servește la o astfel de masă. 2. Bani, lucruri, vite etc. pe care și le păstrau oamenii pentru înmormântare și pentru praznic. – Din comânda (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
comand - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul comanda
comand - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul comanda
comând - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul comânda
comând - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul comânda