CÍRCA adv. Cam, aproximativ. – Din lat. circa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CÍRCA abr. cca./ adv. aproximativ, cam. (< lat. circa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CÍRCA adv. Aproximativ, cam, aproape, cam la. [< lat. circa].
Sursa: Dicționar de neologisme
círca adv. – Aproape, aproximativ. Lat. circa (sec. XIX).Sursa: Dicționarul etimologic român *círca adv. (germ. circa, d. it. și lat. circa). Trans. Aproape, aproximativ, vre-o.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!círca adv.; abr. cca/c.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită circa adv. exprimă o aproximațiune: cam, pe la.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÍRCA adv. Cam, aproximativ. – Din lat. circa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CÍRCĂ s. f. (Fam.) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). – Abreviere din circumscripție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a círcă (fam.) s. f., g.-d. art. círcii; pl. circi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
círcă s. f., g.-d. art. circei; pl. -
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
CÍRCĂ, circi, s. f. (Fam.) Circumscripție (de poliție, financiară etc.). – Abr. din circumscripție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CÍRCĂ s. f. (Fam.) Circumscripție (de miliție, financiară etc.). – Abreviere din circumscripție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a círcă (fam.) s. f., g.-d. art. círcii; pl. circi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
círcă s. f., g.-d. art. circei; pl. -
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
CÍRCĂ, circi, s. f. (Fam.) Circumscripție (de poliție, financiară etc.). – Abr. din circumscripție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) cîrcă (-ci), s. f. – Spinare, spate. – Mr. ngărcač, megl. cărcač. Sl. krŭkŭ „gît” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 315; Cihac, II, 40; Conev 89); cf. ceh. krk, bg. krŭk în mr. și megl. din v. bg. gurkač.Sursa: Dicționarul etimologic român cî́rcă f., pl. ĭ (vsl. krŭkŭ, gît). Vechĭ. Spinare, spate. Azĭ (ca sîrb. na-krke). În cîrcă, în spate, în spinare: a lua în cîrcă (cp. cu cîrc și cîrd). A-țĭ fi (saŭ a avea) cu cineva ceva în cîrcă, a avea neînțelegerĭ cu el. V. gîrbă.
Sursa: Dicționaru limbii românești