CIRCUMCÍDE, circumcíd, vb. III. Tranz. A face cuiva o circumcizie. – Din lat. circumcidere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CIRCUMCÍDE vb. tr. a face o operație de circumcizie. (< lat. circumcidere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CIRCUMCÍDE vb. III. tr. A face operația de circumcizie. [P.i. circumcíd. / < lat. circumcidere].
Sursa: Dicționar de neologisme
circumcíde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumcíd; ger. circumcizấnd; part. circumcísSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită circumcide v. a opera circumciziunea.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CIRCUMCÍDE, circumcíd, vb. III. Tranz. A face cuiva o circumcizie. – Din lat. circumcidere.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)