CIÓTCĂ s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s. f.] – Cf. magh. csutka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ciótcă (reg.) s. f., g.-d. art. ciótcii; pl. ciotci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cĭótcă adv. (rus. čétka, pron. čotka, număr păreche [!], d. četá, păreche. V. ceată). Buluc, cladără, grămadă, cĭopor. În mare număr și unițĭ: albinele se adună cĭotcă la stup, Jidaniĭ se strînsese [!] cĭotcă la havră. V. și cĭoatcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ciótcă, ciotci, s.f. – 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot, rădăcină de copac: „Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-a renunțat la acest sistem de exploatare” (Dăncuș 1986: 66). – Din ciot + -că.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
ciotcă adv. Mold. grămadă înghesuită sau ghemuită (asemenea unei buturugi care stă grămadă, neavând ramuri să se întinză): albinele se adună ciotcă în pălărie CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CIÓTCĂ, ciotci, s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s. f.] – Cf. magh. csutka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CIÓTCĂ s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s. f.] – Cf. magh. csutka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ciótcă (reg.) s. f., g.-d. art. ciótcii; pl. ciotci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cĭótcă adv. (rus. čétka, pron. čotka, număr păreche [!], d. četá, păreche. V. ceată). Buluc, cladără, grămadă, cĭopor. În mare număr și unițĭ: albinele se adună cĭotcă la stup, Jidaniĭ se strînsese [!] cĭotcă la havră. V. și cĭoatcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ciótcă, ciotci, s.f. – 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot, rădăcină de copac: „Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-a renunțat la acest sistem de exploatare” (Dăncuș 1986: 66). – Din ciot + -că.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
ciotcă adv. Mold. grămadă înghesuită sau ghemuită (asemenea unei buturugi care stă grămadă, neavând ramuri să se întinză): albinele se adună ciotcă în pălărie CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CIÓTCĂ, ciotci, s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s. f.] – Cf. magh. csutka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CIÓTCĂ s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s. f.] – Cf. magh. csutka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ciótcă (reg.) s. f., g.-d. art. ciótcii; pl. ciotci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cĭótcă adv. (rus. čétka, pron. čotka, număr păreche [!], d. četá, păreche. V. ceată). Buluc, cladără, grămadă, cĭopor. În mare număr și unițĭ: albinele se adună cĭotcă la stup, Jidaniĭ se strînsese [!] cĭotcă la havră. V. și cĭoatcă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ciótcă, ciotci, s.f. – 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot, rădăcină de copac: „Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-a renunțat la acest sistem de exploatare” (Dăncuș 1986: 66). – Din ciot + -că.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
ciotcă adv. Mold. grămadă înghesuită sau ghemuită (asemenea unei buturugi care stă grămadă, neavând ramuri să se întinză): albinele se adună ciotcă în pălărie CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CIÓTCĂ, ciotci, s. f. (Reg.) 1. Grămadă, mulțime de ființe adunate laolaltă. 2. Buturugă, ciot, rădăcină de copac. [Var.: cioátcă s. f.] – Cf. magh. csutka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)