CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CICATRÍCE s. f. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare. (< fr. cicatrice, lat. cicatrix)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CICATRÍCE s.f. Semn, urmă care rămâne după vindecarea unei răni, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) Urmă a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].
Sursa: Dicționar de neologisme
cicatríce (-ci), s. f. – Urmă lăsată de o rană după vindecare. Lat. cicatricem (sec. XIX). – Der. cicatriza, vb., din fr. cicatriser.Sursa: Dicționarul etimologic român *cicatríce f., pl. ĭ (lat. cicátrix, -tricis). Urmă (semn) care rămîne după o rană (propriŭ și fig.): rănile calomniiĭ se închid, dar cicatricea rămîne. V. forosteală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!cicatríce (-ca-tri-) s. f., art. cicatrícea, g.-d. art. cicatrícei/cicatrícii; pl. cicatríce/cicatríciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cicatrice f. 1. semn lăsat de o rană după vindecare; 2. fig. amintirea unei injurii, a unui afront.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. [Pl. și: cicatrici] – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CICATRÍCE s. f. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare. (< fr. cicatrice, lat. cicatrix)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CICATRÍCE s.f. Semn, urmă care rămâne după vindecarea unei răni, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) Urmă a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].
Sursa: Dicționar de neologisme
cicatríce (-ci), s. f. – Urmă lăsată de o rană după vindecare. Lat. cicatricem (sec. XIX). – Der. cicatriza, vb., din fr. cicatriser.Sursa: Dicționarul etimologic român *cicatríce f., pl. ĭ (lat. cicátrix, -tricis). Urmă (semn) care rămîne după o rană (propriŭ și fig.): rănile calomniiĭ se închid, dar cicatricea rămîne. V. forosteală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!cicatríce (-ca-tri-) s. f., art. cicatrícea, g.-d. art. cicatrícei/cicatrícii; pl. cicatríce/cicatríciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
cicatrice f. 1. semn lăsat de o rană după vindecare; 2. fig. amintirea unei injurii, a unui afront.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. [Pl. și: cicatrici] – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CICATRÍCE s. f. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare. (< fr. cicatrice, lat. cicatrix)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CICATRÍCE s.f. Semn, urmă care rămâne după vindecarea unei răni, a unei arsuri etc. ♦ (Fig.) Urmă a unei nenorociri etc. [< lat. cicatrix, fr., it. cicatrice].
Sursa: Dicționar de neologisme
cicatríce (-ci), s. f. – Urmă lăsată de o rană după vindecare. Lat. cicatricem (sec. XIX). – Der. cicatriza, vb., din fr. cicatriser.Sursa: Dicționarul etimologic român *cicatríce f., pl. ĭ (lat. cicátrix, -tricis). Urmă (semn) care rămîne după o rană (propriŭ și fig.): rănile calomniiĭ se închid, dar cicatricea rămîne. V. forosteală.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!cicatríce (-ca-tri-) s. f., art. cicatrícea, g.-d. art. cicatrícei/cicatrícii; pl. cicatríce/cicatríciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cicatrice f. 1. semn lăsat de o rană după vindecare; 2. fig. amintirea unei injurii, a unui afront.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CICATRÍCE, cicatrice, s. f. Urmă (formată din țesut conjunctiv) lăsată de o rană, de o tăietură etc. după vindecare. [Pl. și: cicatrici] – Din lat. cicatrix, -icis, fr. cicatrice.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)