BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță. – Din scr. bahornica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a bahórniță (bahórnițe), s. f. – Baborniță, vrăjitoare. Sb. bachornica „vrăjitoare”. Folosit numai în Munt.Sursa: Dicționarul etimologic român
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. Baborniță. – Sb. bahornica.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bahórniță f., pl. e (sîrb. báhornica, fărmăcătoare, d. bahoriti, a fărmăca). Munt. Vest. Babă de aspectu uneĭ fărmăcătoare, babă rea. În Munt. est, Mold. ba- și bă-borniță (după babă). V. cotoroanță, fărmăcătoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bahórniță (reg.) s. f., g.-d. art. bahórniței; pl. bahórnițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bahorniță f. femeie necinstită. [Slovean BAHORNIȚA, vrăjitoare].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BAHÓRNIȚĂ, bahornițe, s. f. (Reg.) Baborniță – Din sb. bahornica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)