ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ARGUMENTÁ vb. tr. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente. (< fr. argumenter, lat. argumentari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ARGUMENTÁ vb. I. intr. A dovedi, a demonstra, a întări prin argumente. [Cf. fr. argumenter, lat. argumentari].
Sursa: Dicționar de neologisme
ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi ceva cu argumente. – Fr. argumenter (lat. lit. argumentare).Sursa: Dicționarul limbii române moderne argumentá (a ~) vb., ind. prez. 3 argumenteázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită argumentà v. 1. a dovedi logicește; 2. a conchide.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ARGUMENTÁ, argumentez, vb. I. Tranz. A susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente. – Din fr. argumenter, lat. argumentari.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)