*adĭutant, V. adjutant.
Sursa: Dicționaru limbii românești
adiutant m. ofițer sau subofițer însărcinat să ajute pe un superior, [fr. adjudant, printr’un intermediar rusesc (rostit popular aghiotant)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ADIUTÁNT s. m. v. adjutant.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane