ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.Sursa: Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române ACHIZITÍV, -Ă adj. Referitor la achiziție; care permite o achiziție. [Cf. fr. acquisitif].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACHIZITÍV, -Ă adj. referitor la achiziție. (< fr. acquisitif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a *achizitív, -ă adj. (lat. acquisitivus). Jur. De achizițiune, care duce la achizițiune (la proprietate): prescripțiune achizitivă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ACHIZITÍV, -Ă, achizitivi, -e, adj. Referitor la o achiziție. – Din fr. acquisitif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)