ACARCE pron. nehot. (Criș., Trans. SV) Orice. Unul crede că e slobod acarce a mînca. N. TEST. (1648). Poți luoa acaru-ce de furat pre banii tăi cei buni. C 1692, 506r; cf. C 1692, 504v, 517r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW.
Etimologie: acar + ce.
Vezi și acar, acarcare.
Sursa: Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali