ACADEMÍE, academii, s. f. 1. Societate de învățați, de literați, de artiști etc. creată pentru dezvoltarea științelor și a artelor; înaltă instituție culturală care reunește pe cei mai de seamă savanți și artiști. 2. Școală de învățământ superior. [Acc. și: (după lat.) académie] – Din fr. académie, lat. academia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACADEMÍE s.f. 1. Prima școală filozofică, înființată de Platon la Atena, care își ținea întrunirile în grădinile consacrate eroului Akademos. 2. Înaltă instituție culturală, creată pentru a ajuta la progresul științei, al artei etc.; societate a unor oameni de cultură care se ocupă cu literatura, științele etc. 3. Școală superioară de nivel universitar, neîncadrată într-o universitate sau politehnică. [Gen. -iei. / Cf. fr. académie, it. accademia, lat. academia < gr. akademia].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACADEMÍE s. f. 1. înaltă instituție culturală de stat, creată pentru a sluji progresul științei, literaturii, artei și tehnicii. 2. instituție de învățământ superior. (< fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
academie, academii s. f. (intl.) cazier bogatSursa: Dicționar de argou al limbii române ACADEMÍE (‹ fr., gr.) s. f. 1. Societate de savanți, literați, artiști etc.; instituție superioară de cultură a cărei misiune este să contribuie la dezvoltarea științelor și artelor. Tradițiile academice datează încă din antichitate (Academia platonică). A. au luat ființă în a doua jumătate a sec. 15 în Italia, iar primele a. naționale au fost: Academia Franceză, 1635; Societatea Regală din Londra, 1662; Societatea de Științe din Berlin, 1700; Academia de Științe din Petersburg, 1725. 2. Nume dat unor școli de învățămînt superior.Sursa: Dicționar enciclopedic ACADEMÍE, academii, s. f. 1. Instituție superioară de cultură, a cărei misiune este să ajute la dezvoltarea științelor și a artelor; (în țara noastră) cea mai înaltă instituție culturală de stat, care reunește și promovează oameni de valoare științifică și culturală, dirijează și dezvoltă, printr-un complex de institute, munca de cercetare științifică și de creație literar-artistică a țării. 2. Școală de învățământ superior. [Acc. și: (după lat.) académie] – Fr. académie, (lat. lit. academia).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *academíe f. (lat. academía și [greșit] académia, d. vgr. akadémeia și [greșit] akademía, grădina lui Academ, lîngă Atena, unde Platone îșĭ ținea cursurile; it. académia; rus. akadémiĭa). Societate de oamenĭ de litere, știință saŭ arte: Academia românească (fals română, cu toate că chear [!] ĭa îșĭ zice așa!), Academia franceză, Academia de muzică (la Paris), Opera. Școală de pictură, de scrimă, de călărie și chear și de croitorie. Diviziune universitară în Francia, unde-s 16 academiĭ, dirijate de cîte un rector, asistat de cîte un inspector de academie de fiecare departament al circumscripțiuniĭ sale. În Germania, universitate care n' are toate facultățile. Academia de medicină, societate de medici la Paris, deosebită de institut. – Academia românească, înființată la 1867 și definitiv constituită la 1879, după modelu celeĭ franceze, are trei secțiunĭ (literară, istorică și științifică), cu 40 de membri ordinari și un număr oare-care de membri onorarĭ și corespondențĭ. Academia mihăileană a fost o școală înaltă (ceva mai mult de cît un liceŭ) înființată la Iași în 1835 supt Mihail Sturza. Academia franceză, fundată la 1634 de Richelieu (40 de membri), însărcinată cu redactarea Dicționaruluĭ. Academia de Inscripțiunĭ și Litere, fundată de Colbert la 1663 (40 de membri) care se ocupă de lucrări de erudițiune istorică saŭ arheologică. Academia de Științe morale și politice, creată de Convențiune (40 de membri), consacrîndu-se studiuluĭ chestiunilor de filosofie, economie politică, drept, istorie generală ș. a. Academia de Științe, înființată la 1666 de Colbert (65 de membri), pentru studiu chestiunilor de matematică, chimie, fizică ș. a. Academia de Arte frumoase (40 de emembri), compusă din pictori, arhitecți, sculptorĭ și muzicanțĭ, ale căreĭ secțiunĭ (create pe rînd de Mazzarini și Colbert) fură unite la 1876. Toate aceste cincĭ academiĭ franceze formează Institutu.
Sursa: Dicționaru limbii românești
academíe s. f., art. academía, g.-d. art. academíei; pl. academíi, art. academíileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită academie f. 1. școală filozofică întemeiată de Platon la Atena în grădina lui Academ; 2. societate de scriitori și de învățați: Academia română, înființată în 1867 și definitiv constituită în 1879, după modelul Academiei franceze, se împarte în 3 secțiuni (literară, istorică și științifică) cu 40 membri ordinari și un număr oarecare de membri onorari și corespondenți; 3. școală înaltă: Academia Mihăileană, a fost înființată la Iași în 1835; 4. loc destinat exercițiilor corpului (călărie, dans, scrimă); 5. figură întreagă pictată după un model nud. [La Greci, Academia era numele unui gimnaziu aproape de Atena, înconjurat de grădini, unde profesa filozoful Platon].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACADEMÍE, academii, s. f. 1. Societate de învățați, de literați, de artiști etc. creată pentru dezvoltarea științelor și a artelor; înaltă instituție culturală care reunește pe cei mai de seamă savanți și artiști. 2. Școală de învățământ superior. [Acc. și: (după lat.) académie] – Din fr. académie, lat. academia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACADEMÍE, academii, s. f. 1. Instituție superioară de cultura, a cărei misiune este să ajute la dezvoltarea științelor și a artelor; (în țara noastră) cea mai înaltă instituție culturală de stat, care reunește și promovează oameni de valoare științifică și culturală, dirijează și dezvoltă, printr-un complex de institute, munca de cercetare științifică și de creație literar-artistică, folosind, organizat și metodic, cuceririle științei și culturii pentru construirea socialismului. Academia Republicii Populare Romîne, creată din inițiativa Partidului Muncitoresc Romîn și bucurîndu-se de tot sprijinul partidulid și guvernului, nu poate și nu trebuie să uite nici un moment obligația de a da contribuția ei luminată marii opere întreprinse de clasa muncitoare. ANALELE ACADEMIEI 27.
2. (Uneori urmat de determinări) Școală de învățămînt superior (în general pentru alte specialități decît cele studiate în universități); (învechit) școală în general. Academia Militară « I. V. Stalin >>. ◊ Vai! tot mai gîndești la anii cînd visam în academii, Ascultînd pe vechii dascăli cîrpocind la haina vremii. EMINESCU, O. I 140. Fusese chemat... ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. EMINESCU, N. 52.
- Accentuat și: (învechit) académie.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane