Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele îngurlui:

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

!îngurluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îngurluiéște, imperf. 3 sg. se îngurluiá; conj. prez. 3 se îngurluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

îngurluì v. Mold. a se da în dragoste: v’ați îngurluit împreună AL. [Lit. a se îmbuca: derivat din gurluiu].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

!îngurluí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îngurluiéște, imperf. 3 sg. se îngurluiá; conj. prez. 3 se îngurluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

îngurluì v. Mold. a se da în dragoste: v’ați îngurluit împreună AL. [Lit. a se îmbuca: derivat din gurluiu].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A intra în relații de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [Prez. ind. și: îngúrlui] – În + gurlui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)